greutate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREUTÁTE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime. ♦
Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate;
fig. valoare proprie a unui lucru.
Centru de greutate V. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon.
Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule.
2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦
Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ♦
Expr. A i se lua (sau
a-i cădea) (cuiva)
o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă.
3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism.
4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări;
p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect.
II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ♦
Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu.
2. (
Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară.
3. Gravitate; asprime.
Greutatea unei pedepse. [
Pr.:
gre-u-] –
Greu +
suf. -ătate.greutate (Dicționaru limbii românești, 1939)greutáte f. (d.
greŭ). Calitatea de a fi greŭ la cantar [!]:
greutatea plumbuluĭ. Fig. Dificultate:
greutățile caseĭ. Om cu greutate, om serios și important.
greutate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)greutáte (gre-u-) s. f.,
g.-d. art. greutắții; pl. greutắțigreutate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)greutate f.
1. calitatea de ceeace-i greu:
greutatea apei; 2. lucru greu, sarcină:
greutățile casei; 3. anevoință;
am întâmpinat multe greutăți; 4. fig. importanță:
om cu greutate. [Lat. vulg. GREVITATEM = clasic GRAVITATEM].