greși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREȘÍ, greșesc, vb. IV.
1. Intranz. A comite o greșeală;
p. ext. a se înșela. ♦
Intranz. și
tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș.
2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊
Expr. A greși drumul (sau
calea) = a (se) rătăci;
p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită.
3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns;
p. ext. a păcătui. – Din
sl. grĕšiti.