gresie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale.
2. Cute făcută din gresie (
1).
3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [
Var.:
grézie s. f.] –
Cf. alb. gëresë.gresie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grésie (grésii), s. f. –
1. Rocă sedimentară foarte dură. –
2. Piatră de moară. –
3. Roată de căruță. –
Var. gre(a)să. Mr. greasă. Origine incertă. Se consideră în general
der. din
alb. gëresë „unealtă a olarului pentru nivelat” (Cihac, II, 718; Meyer 130; Pascu, II, 223; Philippide, II, 715; DAR; Pușcariu,
Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); însă această explicație nu pare suficientă, în ce privește semantismul; și nu se cunoaște, pînă în prezent, originea cuvîntului
alb. După Scriban, din aceeași familie cu
griș și
grunț, opinie evident greșită; după Lahovary 330, cuvînt anterior
indoeurop. După părerea noastră, trebuie să reprezinte un
sl. *
kresĭ sau *
gresĭ, cf. sb. kresalo, kresivo „amnar”,
kresati „a aprinde amnarul”,
kresiti se „a scoate scîntei”. Nu este clară legătura acestor cuvinte cu
sl. gręda ›
sb. greda „bîrnă”;
cf. grindă; însă în
sb. acest cuvînt înseamnă și „banc de nisip” și totodată „carcasă, osatură”, care ar putea avea o legătură cu sensul 3 din
rom.,
cf. grindei.gresie (Dicționaru limbii românești, 1939)grésie f. (probabil, aceĭașĭ răd. cu
grisă și
grunț, pin [!] aluz. la asperitățile eĭ. V.
gres).
Vest. Cute, peatră [!] de ascuțit.
gresie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grésie (-si-e) s. f.,
art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)gresie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gresie f.
1. piatră formată din grăunți de nisip;
2. un fel de argilă amestecată cu nisip fin;
3. varietate de gresie cu care se ascute coasele:
și-a găsit coasa gresia PANN;
4. lemnul de pe osia carului, numit și scaunul dinainte, iar în Mold,
perinoc. [Cf. albanez GĂRĂSĂ].