gresa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRESÁ, gresez, vb. I.
Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din
fr. graisser.gresa (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRESÁ vb. tr. a unge piesele unui mecanism. (< fr.
graisser)
gresa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gresá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
greseáză