greoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦
Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦
Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. –
Greu +
suf. -oi.greoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)greói adj. m.,
pl. greói; f. sg. și
pl. greoáiegreoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)greóĭ, -oáĭe adj., pl. tot așa. Care se mișcă greŭ:
om greoĭ, bou e maĭ greoĭ de cît [!] calu. Greu de mistuit:
bucate greoaĭe. Fig. Fără fineță, prost:
cap greoĭ. Dizgrațios, urît:
stil greoĭ. Adv. În mod greoĭ.