grecotei(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRECOTÉI,grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.
grecotei(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grecotéi s. m., pl. grecotéi, art. grecotéii
grecoteĭ(Dicționaru limbii românești, 1939) grecotéĭ m., pl. tot așa. Iron. Grec.