grecism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din
fr. grécisme.grecism (Dicționar de neologisme, 1986)GRECÍSM s.n. Cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată. [< fr.
grécisme].
grecism (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRECÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate. 2. influența limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi. (< fr.
grécisme)
grecism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grecísm s. n.,
pl. grecísmegrecism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grecism n.
1. vorbă sau construcțiune greacă introdusă în românește;
2. sistemă de a greciza;
grecismul fanariotic; 3. domnie sau influență greacă:
epoca grecismului se întinde dela Matei Basarab până la Eteria sau Zavera. Grecismele sunt în limba română vechi,
derivând din bizantina
(cutezare, mânie, urgie) sau moderne, datând din epoca fanariotă. O mare parte din aceste din urmă au dispărut odată cu domniile Fanarioților în Muntenia și în Moldova.