grecesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Grec. –
Grec +
suf. -esc.grecesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) grecésc, -eáscă adj. De Grec, al Grecilor:
țara grecească, steagu grecesc. Cașcaval grecesc, cașcaval uscat, prezentin.
grecesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) grecésc v. tr. Prefac în Grec, grecizez.
grecesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grecésc adj. m.,
f. greceáscă; pl. m. și
f. grecéștigrecesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grecesc a. relativ la Greci. ║
grecește adv. ca Grecii:
a ședea grecește, a sta ca Orientalii pe vine sau pe genuchi;
a sta grecește în inima cuiva, a-i cunoaște cugetele cele mai ascunse (ISP.).