grebănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREBĂNÓS, -OÁSĂ, grebănoși, -oase, adj. Care are greabănul proeminent. ♦ (Despre oameni) Care are spatele adus, încovoiat, cocoșat. –
Greabăn +
suf. -os.grebănos (Dicționaru limbii românești, 1939)grebănós, -oásă adj. (d.
greabăn orĭ maĭ degrabă d. vsl.
grŭbonosŭ, cîrn).
Est. Iron. Gîrbovit, gheboșit.
grebănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grebănós adj. m.,
pl. grebănóși; f. grebănoásă, pl. grebănoásegrebănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grebănos a. slab și cocoșat, vorbind de vite:
o răpciugă de cal grebănos CR.