grebănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului.
V. gâtar. –
Greabăn +
suf. -ar.grebănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grebănár s. n.,
pl. grebănáregrebănar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grebănar n. cureaua hamului ce acopere grebănul calului.