gravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAVÚRĂ, (
3)
gravuri, s. f. 1. Gravare.
2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin
reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului.
3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă;
p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă.
V. stampă. – Din
fr. gravure.