gravor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAVÓR, gravori, s. m. Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura. – Din
fr. graveur.gravor (Dicționar de neologisme, 1986)GRAVÓR s.m. Lucrător calificat în arta și tehnica gravurii. [< fr.
graveur].
gravor (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAVÓR s. m. specialist în arta gravurii. (< fr.
graveur)
gravor (Dicționaru limbii românești, 1939)*gravór m. (fr.
graveur). Acela a căruĭ meserie e gravatu. – Curat rom. ar fi
gravator.gravor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gravór s. m.,
pl. gravórigravor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gravor m. artist care gravează.