gravita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAVITÁ, gravitez, vb. I.
Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp. ♦
Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din
fr. graviter.gravita (Dicționar de neologisme, 1986)GRAVITÁ vb. I. intr. A tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ♦ (
Despre aștri) A se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. ♦ (
Fig.) A tinde (spre). [< fr.
graviter, cf. it., lat.t.
gravitare].
gravita (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAVITÁ vb. intr. 1. a tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ◊ (despre aștri) a se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. 2. (fig.) a evolua în vecinătatea unui punct, a tinde într-o anumită direcție, a fi în jurul și sub influența cuiva. (< fr.
graviter)
gravita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gravitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
graviteázăgravità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gravità v. a tinde către un centru de gravitate.