gravitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAVITÁȚIE s. f. (
Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (
4). ◊
Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri.
Centru de gravitație =
a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp;
b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din
fr. gravitation.gravitație (Dicționar de neologisme, 1986)GRAVITÁȚIE s.f. Forță care face ca toate corpurile să se atragă între ele. ◊
Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri;
centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. [Gen.
-iei, var.
gravitațiune s.f. / cf. fr.
gravitation].
gravitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAVITÁȚIE s. f. forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora; atracția universală. ♦ câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri. (< fr.
gravitation, lat.
gravitatio)
gravitație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRAVITÁȚIE (‹
fr. {i}; {s}
lat. gravitas „greutate”)
s. f. Forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependența de masă și poziția lor relativă;
g. guvernează mișcările aștrilor, ale sateliților etc. și constituie cauza greutății corpurilor. Legea atracției universale sau legea
g. a fost enunțată (1687) de I. Newton. Forța gravitațională exercitată între două corpuri este proporțională cu produsul maselor acestora și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele; atracție universală.
V. și
accelerație gravitațională.
gravitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gravitáție (-ți-e) s. f.,
art. gravitáția (-ți-a), g.-d. gravitáții, art. gravitáției