gravitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea.
2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.).
3. (Rar) Greutate, asprime.
4. Gravitație. – Din
fr. gravité, lat. gravitas, -atis.gravitate (Dicționar de neologisme, 1986)GRAVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță; seriozitate, severitate.
2. (
Impr.) Gravitație. [Cf. lat.
gravitas, fr.
gravité].
gravitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAVITÁTE s. f. însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță excepțională. ◊ seriozitate, severitate. (< fr.
gravité, lat.
gravitas)
gravitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*gravitáte f. (lat.
grávitas, -átis, d.
gravis, grav, greŭ). Calitatea de a fi grav:
gravitatea unuĭ profesor. Importanță, dificultate:
gravitatea uneĭ boale [!]. Muz. Caracteru de a fi jos, gros:
gravitatea unuĭ sunet. Fiz. Centru de gravitate, centru de greutate, punctu fix pin [!] care trece rezultanta greutăților moleculelor unuĭ corp în toate pozițiunile posibile.
gravitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gravitáte s. f.,
g.-d. art. gravitắțiigravitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gravitate f.
1. Fiz. greutatea corpurilor;
centru de gravitate, punct prin care trece rezultanta tuturor acțiunilor greutății asupra unui corp;
2. calitatea celui grav:
gravitatea unui magistrat; 3. importanță:
gravitatea unei afaceri; 4. caracter periculos:
gravitatea unei boale.