grava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAVÁ, gravez, vb. I.
Tranz. A săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din
fr. graver.grava (Dicționar de neologisme, 1986)GRAVÁ vb. I. tr. A săpa în piatră, în lemn, în metal etc. diferite litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. [< fr.
graver].
grava (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAVÁ vb. tr. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. (< fr.
graver)
grava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gravá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
graveázăgravà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gravà v.
1. a săpa în metal ori lemn figuri sau litere de reprodus prin tipar;
2. fig. a întipări cu tărie:
a grava în memoria sa.