grav - explicat in DEX

grav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai de jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

grav (Dicționar de neologisme, 1986)
GRAV, -Ă adj. 1. Care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări grele; greu. ♦ Serios, important, însemnat. 2. Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. Care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. Accent grav = accent purtat în unele limbi de o vocală deschisă. [< fr., it. grave, cf. lat. gravis – greu].

grav (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRAV, -Ă adj. 1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important. ◊ (despre boli, răni) periculos. 2. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. accent ~ = accent (,) care notează în unele limbi o vocală deschisă. (< fr. grave, lat. gravis)

grav (Dicționaru limbii românești, 1939)
*grav, -ă adj. (lat. gravis, de unde vine și greŭ). Cu greutate, serios: om grav. Important, dificil: afacerĭ grave. Periculos, greŭ: boală gravă. Muz. Jos, de jos, gros: ton grav. Gram. Accent grav, de la stînga la dreapta (`). S. n. fără pl. Lucrurĭ grave: a trece de la grav la glumeț. Adv. Greŭ, în mod grav: a păși grav, a fi bolnav grav.

grav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grav adj. m., pl. gravi; f. grávă, pl. gráve

grav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grav a. 1. cu greutate, serios; om grav; 2. important: afaceri grave; 3. periculos: boală gravă; 4. Muz. se zice de sunete cari produc un mic număr de vibrațiuni într´o secundă, în opozițiune cu acut: ton grav, note grave; accent grav, care merge dela stânga la dreapta (`) și indică intonarea vorbei.