gras (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAS, -Ă, grași, -se, adj.,
GRÁSĂ, grase, s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei.
Om gras. ◊
Țesut gras = țesut adipos. ♦
Fig. (
Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat.
2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime.
Carne grasă. 3. (În sintagma)
Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi.
4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă.
5. (Despre pământ) Fertil, roditor.
II. S. f. (În sintagma)
Grasă de Cotnari = specie de viță de vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior.
III. 1. Adj.,
s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine.
2. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (
III 1). –
Lat. grassus (= crassus).gras (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gras (grásă), adj. –
1. Care are sub piele un strat gros de grăsime. –
2. Unsuros. –
3. Cărnos, zemos (despre fructe și plante). –
4. Fertil, roditor (despre pămînt). –
5. (
S. m.,
înv.) Grăsime. –
Mr.,
megl. gras, istr. gros. Lat. grassus (Diez, I, 251; Pușcariu 726; Candrea-Dens., 749; Densusianu,
Hlr., 111; REW 2299; DAR; Rosetti, I, 73),
cf. it. grasso, prov.,
fr. gras, sp. graso, port. graxo. –
Der. grasă, s. f. (varietate de struguri);
grăscean, adj. (gras, dolofan, rotofei);
grăsime, s. f. (
înv., îngrășămînt; untură), cu
suf. -
ime; grăsun, s. m. (purcel de lapte), cu
suf. -
un (după Candrea-Dens., 750 și DAR, din.
lat. pop. *
grassonem);
îngrășa, vb. (a deveni gras; a pune îngrășămînt, bălegar), care, după Pușcariu 856; Candrea-Dens., 751 și DAR, ar proveni din
lat. *
ingrassiāre, cf. mr. ngrașu, dar care pare mai curînd un
der. intern;
îngrășetor, adj. (care îngrașă);
îngreșămînt, s. n. (îngrășămînt).
gras (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gras, -ă, grași, -se adj. 1. (
d. oameni) cu bani mulți, cu o situație materială bună.
2. (
d. o sumă de bani) mare.
3. (
d. o afacere) importantă, aducătoare de profituri mari.
gras (Dicționaru limbii românești, 1939)gras, -ă adj. (lat.
grassus și
crassus, it.
grasso, pv. fr.
gras, sp.
graso, pg.
graxo). Care are multă grăsime.
Fig. Bogat:
pungă grasă. Pămînt gras, argilos și fertil. S. n.
Vechĭ. Grăsime.
gras (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gras adj. m.,
pl. grași; f. grásă, pl. grásegras (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gras a. care are multă grăsime. [Lat. vulg. GRASSUS = clasic CRASSUS].