grapină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din
fr. grappin.grapină (Dicționar de neologisme, 1986)GRAPÍNĂ s.f. 1. (
Mar.) Ancoră mică cu patru brațe.
2. Graifăr (
1) [în DN] cu care se ridică piese mai grele. [< fr.
grappin].
grapină (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAPÍNĂ s. f. 1. (mar.) ancoră mică cu patru brațe. 2. graifer (1) cu care se ridică piese mai grele. (< fr.
grappin)
grapină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grapínă s. f.,
g.-d. art. grapínei; pl. grapíne