grapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÁPĂ1, grape, s. f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinți, cu discuri, cu roți dințate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care servește la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊
Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. –
Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.