granulit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRANULÍT s. n. 1. Rocă metamorfică șistoasă și grăunțoasă, asemănătoare cu gnaisul.
2. Argilă artificială obținută prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale și folosită ca material de construcție. – Din
fr. granulite.granulit (Dicționar de neologisme, 1986)GRANULÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, asemănătoare cu gnaisul. [< fr.
granulite].
granulit (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRANULÍT s. n. 1. rocă eruptivă cristalină, asemănătoare cu gnaisul. 2. argilă artificială prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale, folosit ca material de construcții. (< fr.
granulite)
granulit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRANULÍT (‹
fr. {i}; {s}
lat. granum „grăunte” +
gr. lithos „piatră”)
s. n. 1. (
PETROGR.) Rocă metamorfică șistoasă-grăunțoasă, deschisă la culoare, alcătuită din feldspați, cuarț, uneori granați, piroxen, apatit etc., formată în condiții de metamorfism regional intens.
2. (
CONSTR.) Material granular artificial, ușor, obținut prin arderea granulelor de argilă și folosit la prepararea unor betoane.
granulit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)granulít s. n.