granulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular.
2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața
membranelor mucoase și seroase. – Din
fr. granulation.granulație (Dicționar de neologisme, 1986)GRANULÁȚIE s.f. 1. Mic corpuscul caracteristic pentru anumite celule. ♦ Mică tumoare rotundă care se formează pe suprafața membranelor seroase și mucoase în anumite afecțiuni.
2. (
Tehn.) Structura unui material granulos, exprimată în procente de greutate. [Gen.
-iei, var.
granulațiune s.f. / cf. fr.
granulation].
granulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRANULÁȚIE s. f. 1. mic corpuscul pentru anumite celule. ◊ mică tumoare rotundă pe suprafața membranelor seroase și mucoase în anumite afecțiuni. 2. structură a unui material granular, exprimată în procente de greutate. 3. nodozitate mică (de origine tuberculoasă). (< fr.
granulation)
granulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)granuláție (-ți-e) s. f.,
art. granuláția (-ți-a), g.-d. art. granuláției; pl. granuláții, art. granuláțiile (-ți-i-)