granivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj.,
s. m. și
f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe. – Din
fr. granivore.granivor (Dicționar de neologisme, 1986)GRANIVÓR, -Ă adj. (
Despre păsări) Care se hrănește cu semințe. [< fr.
granivore].
granivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRANIVÓR, -Ă adj. (despre animale, păsări) care se hrănește cu semințe. (< fr.
granivore)
granivor (Dicționaru limbii românești, 1939)*granivór, -ă adj. (d. lat.
granum, grăunte, și
vor ca în
carnivor). Care se nutrește cu grăunțe de cereale, ca unele păsărĭ.
granivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)granivór adj. m.,
pl. granivóri; f. granivóră, pl. granivóregranivor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)granivor a. care se hrănește cu grâne, ca păsările.