granit - explicat in DEX

granit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRANÍT, granituri, s. n. Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, întrebuințată la construcții. – Din fr. granite.

granit (Dicționar de neologisme, 1986)
GRANÍT s.n. Rocă eruptivă foarte dură, formată din șisturi cristaline de feldspat, cuarț, mică și hornblendă. [< fr. granit, cf. it. granito, germ. Granit].

granit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRANÍT s. n. rocă magmatică intruzivă, compactă, foarte dură, din șisturi cristaline de feldspat, cuarț și mică, pentru pavaje, ca material de construcții etc. (< fr. granit)

granit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*granít n., pl. urĭ (fr. granit, d. it. granito, d. grano, grăunte, adică „peatră [!] granuloasă”). Min. O rocă ignee foarte dură compusă din feldspat, mică și cŭarț. Fig. De granit, foarte tare, inflexibil: caracter de granit (une-orĭ și „fără milă”: inimă de granit).

granit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
GRANIT, Ragnar Arthur (1900-1991), neurofiziolog suedez. Prof. univ. la Helsinki și Stockholm. Contribuții în domeniul proceselor chimice și fiziologice ale vederii. Lucrări privind reglarea mișcărilor de către sistemul nervos central. Inventator al retinogramei. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1967) împreună cu H. K. Hartline și G. Wald.

granit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
granít s. n.; (varietăți) pl. graníturi

granit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
granit n. 1. piatră foarte tare compusă din feldspat, cvarț și mică; 2. fig. desbrăcați viața de haina-i de granit EM.