graminee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAMINÉE, graminee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, cu inflorescența în formă de spic; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. – Din
fr. graminée.graminee (Dicționar de neologisme, 1986)GRAMINÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate cu inflorescență în formă de spic și cu tulpina păioasă; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ne-e, sg. invar. / < fr.
graminées, cf. lat.
gramineus <
gramen – iarbă].
graminee (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAMINÉE s. f. pl. familie de plante fanerogame angiosperme cu inflorescență în formă de spic și cu tulpina păioasă. (< fr.
graminées)
graminee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRAMINÉE (‹
fr. {i}; {s}
lat. gramineus „ de iarbă”)
s. f. pl. Familie de plante monocotiledonate, erbacee, rareori lemnoase (bambusul), cu rădăcina fasciculată, cu tulpina formată din noduri și internoduri, de obicei lipsită de așezate câte una sau mai multe în spiculețe, acestea fiind grupate în spice, raceme, panicule etc., și cu frunze cariopse, bogate în albumen făinos. Cuprinde plante cultivate, cu mare importanță economică (
ex. grâul, porumbul, secara, ovăzul, orzul, trestia de zahăr ș.a.) și plante spontane, care intră în compoziția pajiștilor, dar și în buruieni.
graminee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)graminée s. f.,
art. graminéea, g.-d. art. graminéei; pl. graminéegraminee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)graminee f. pl. familie de plante căreia aparțin grâul, orzul, ovăzul.