grămadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (
1). ◊
Expr. A cădea (sau
a se prăbuși)
grămadă = a cădea jos (în nesimțire).
A da (sau
a face, a pune etc.)
(pe cineva) grămadă (jos) = a doborî;
p. ext. a omorî (pe cineva).
2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦
Spec. Îngrămădire (organizată) de jucători la rugbi; meleu. – Din
sl. gramada.