grajd (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din
sl. graždĩ.grajd (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grajd (grájduri), s. n. –
1. Construcție pentru adăpostirea animalelor domestice mari. –
2. Iesle.
Sl. graždĭ (Miklosich,
Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR),
cf. bg. grazd. –
Der. grăjdar, s. m. (bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor dintr-un grajd).
grajd (Dicționaru limbii românești, 1939)grajd n., pl.
urĭ (vsl. bg.
gražd. V.
gard). Staul, maĭ ales de caĭ.
Fig. Locuință murdară. – În est
grajdĭ, pl.
-dĭurĭ. V.
șopron.grajd (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grajd s. n.,
pl. grájdurigrajd (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grajd n.
1. locuință pentru vite;
2. fig. locuință murdară. [Slav. GRAJDĬ].