grafometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din
fr. graphomètre.grafometru (Dicționar de neologisme, 1986)GRAFOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicările topografice. [< fr.
graphomètre].
grafometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAFOMÉTRU s. n. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor pe teren. (< fr.
graphomètre)
grafometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*grafométru n., pl.
e (d. vgr.
grápho, scriŭ, și
metru. Mat. Semicerc cu alidade întrebuințat la măsurat unghĭurile la rîdicarea [!] planurilor.
grafometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grafométru (-me-tru) s. n.,
art. grafométrul; pl. grafométregrafometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grafometru n. instrument de măsurat unghiurile pe sol și de ridicat planuri.