grafomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAFOMANÍE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din
fr. graphomanie.grafomanie (Dicționar de neologisme, 1986)GRAFOMANÍE s.f. Impulsie patologică de a scrie mult si fără rost.; graforee. [Gen.
-iei. / < fr.
graphomanie, cf. gr.
graphein – a scrie,
mania – nebunie].
grafomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAFOMANÍE s. f. impuls patologic de a scrie mult; graforee. (< fr.
graphomanie)
grafomanie (Dicționaru limbii românești, 1939)*grafomaníe f. (d. vgr.
grápho, scriŭ, și
manie). Mania de a scrie mult fără să fie nevoĭe.
grafomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grafomaníe s. f.,
art. grafomanía, g.-d. grafomaníi, art. grafomaníei