grafoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAFOMÁN, grafomani, s. m. Maniac al scrisului. ♦ Reclamagiu
1. – Din
grafomanie (derivat regresiv).
grafoman (Dicționar de neologisme, 1986)GRAFOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de grafomanie. [< fr.
graphomane].
grafoman (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAFOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de grafomanie. ◊ reclamagiu. (< grafomanie)
grafoman (Dicționaru limbii românești, 1939)*grafomán, -ă s. și adj. (d.
grafomanie). Care sufere [!] de grafomanie.
grafoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grafomán adj. m.,
s. m.,
pl. grafománi; adj. f.,
s. f. grafománă, pl. grafománe