grăunțos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂUNȚÓS, -OÁSĂ, grăunțoși, -oase, adj. Cu
grăunțe, care are aspect de grăunțe; granulos. [
Pr.:
gră-un-] –
Grăunțe (
pl. lui
grăunț sau
grăunță) +
suf. -os.grăunțos (Dicționaru limbii românești, 1939)grăunțós, -oásă adj. Care are multe grăunțe. Granulos, zgrăbunțos.
grăunțos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grăunțós (gră-un-) adj. m.,
pl. grăunțóși; f. grăunțoásă, pl. grăunțoásegrăunțos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grăunțos a. plin de grăunțe.