grăunță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂÚNȚĂ, grăunțe, s. f. V. grăunte.grăunță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)grăunță, grăunțe s. f. 1. (
la pl.) bani.
2. bijuterii de aur rupte în bucăți.
grăunță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grăúnță s. f.,
g.-d. art. grăúnței; pl. grăúnțe