grăpțăna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. I. (
Var.) Zgrepțăna. (
cf. zgrepțăna)
grăpțănaGRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. ce apare în DLRM în etimologia verbului
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I.
1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul.
2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.:
zgrepțená vb. I] – V.
grăpțăna.