gorilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GORÍLĂ, gorile, s. f. Cea mai mare dintre maimuțele antropoide, care trăiește în pădurile Africii ecuatoriale
(Gorilla gorilla). – Din
fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.gorilă (Dicționar de neologisme, 1986)GORÍLĂ s.f. Cea mai mare și mai puternică maimuță antropoidă, care trăiește în pădurile tropicale ale Africii. [< fr., it.
gorille, cf. germ.
Gorilla].
gorilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GORÍLĂ s. f. 1. cea mai mare maimuță antropoidă frugivoră și sălbatică, în pădurile Africii ecuatoriale. 2. bodyguard. (< fr.
gorille, it.
gorila, germ.
Gorilla, /2/ amer.
gorilla)
gorilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gorilă, gorile s. f. (peior.) gardă de corp
gorilă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GORÍLĂ (‹
fr.,
lat. {i}; {s}
gr. gorillai „oameni păroși”)
s. f. Maimuță antropoidă de
c. 2 m înălțime, cu pieptul lat și aproape lipsit de păr, robustă, feroce (
Gorilla gorilla). Seamănă cu omul la față și la conformația mâinii. Are poziție bipedă, deplasându-se bine pe membrele posterioare. Trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale, în grupuri mici, hrănindu-se cu fructe; atinge vârsta de
c. 30 de ani. Animal ocrotit.
gorilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gorílă s. f.,
g.-d. art. gorílei; pl. goríle