gorgonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din
lat. Gorgona, fr. Gorgones.gorgonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)gorgónă s.f. 1. (
mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul din șerpi împletiți. ◊ Motiv decorativ reprezentând capul unui astfel de monstru.
2. Animal celenterat din mările calde, în colonii arborescente de polipi. (< fr.
gorgone, lat.
gorgona)
gorgonă (Dicționar de neologisme, 1986)GORGÓNĂ s.f. (
Mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul format din șerpi împletiți. ♦ Motiv decorativ care reprezintă capul unui astfel de monstru. [Cf. fr., it.
gorgone, lat.
Gorgona].
gorgonă (Dicționaru limbii românești, 1939)*gorgónă f. (d.
Gorgonele din mitologie).
Zool. Un fel de polip. V.
celenterat.gorgonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gorgónă s. f.,
g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne