gonfla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONFLÁ, gonflez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) umfla (
1). ♦
Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din
fr. gonfler.gonfla (Dicționar de neologisme, 1986)GONFLÁ vb. I. tr., refl. (
Despre materiale plastice) A-și mări volumul prin îmbibarea cu un lichid organic; (
despre minerale, roci) a se umfla atunci când se îmbibă cu apă. ♦ A (se) umfla. [< fr.
gonfler].
gonfla (Marele dicționar de neologisme, 2000)GONFLÁ vb. I. tr., intr. a (se) umfla. II. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavități anatomice etc.) a-și mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid. (< fr.
gonfler)
gonfla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gonflá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gonfleáză