gonfalonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONFALONIÉR, gonfalonieri, s. m. 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat, unui oraș, unei instituții în vechile republici italiene.
2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici italiene. – Din
it. gonfaloniere.gonfalonier (Dicționar de neologisme, 1986)GONFALONIÉR s.m. Magistrat municipal al unor republici italiene din evul mediu, care purta steagul sau insignele. [Cf. it.
gonfaloniere, fr.
gonfalonier].
gonfalonier (Marele dicționar de neologisme, 2000)GONFALONIÉR s. m. magistrat municipal al unor republici italiene din evul mediu, care purta steagul sau insignele. (< it.
gonfaloniere)
gonfalonier (Dicționaru limbii românești, 1939)*gonfaloniér m. (fr.
gonfalonier și
gonfanonier, d.
gonfalon și
gonfanon, steag militar pus în vîrfu uneĭ lăncĭ; it.
gonfaloniere, d.
gonfalone, care vine d. germ.
guntfano, steag de bătălie. V.
fanion, fanon). Apărător militar al uneĭ episcopiĭ, abațiĭ ș. a. Magistrat municipal într´unele republicĭ italiene în evu mediu, maĭ ales în Florența și Siena.
gonfalonier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gonfaloniér (-ni-er) s. m.,
pl. gonfaloniéri