gondolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de
a gondola1. –
V. gondola1.gondolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de
a se gondola2. –
V. gondola2.gondolare (Dicționar de neologisme, 1986)GONDOLÁRE s.f. Acțiunea de a gondola și rezultatul ei. ♦ Curbare a unor elemente de mobilă (spătar, brațe etc.) în forma capetelor gondolelor venețiene. [<
gondola].
gondolare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GONDOLÁRE (după
fr. gondolage)
s. f. Deformare, cu aspect de valuri, a unei plăci metalice (tablă) sau nemetalice (foaie de placaj) sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor agenți atmosferici (precipitații, umiditate sau căldură excesivă etc.).