gonaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș
2. –
Goni +
suf. -aș.gonaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gonáș (
reg.)
s. m.,
pl. gonáși