gomon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)GOMÓN s. n. (
Mold.,
Trans.) Zgomot. (din
pol. gomon)
gomon (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gomón s.n. (înv.) adunare, sfat.
gomon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gomón (-nuri), s. n. –
1. Ceartă, dispută. –
2. Adunare.
Sl. (
pol.,
rus.)
gomon (Cihac, II, 124; DAR). –
Der. gomoni, vb. (a vorbi, a discuta;
refl., a se pune de acord, a se învoi),
cf. rus. gomoniti „a face zgomot”.
gomon (Dicționaru limbii românești, 1939)gómon n., pl.
urĭ (rus. pol.
gomon, gălăgie).
Mold. P. P. Zgomot de vorbă. Sfat, taĭfas.