golătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. –
Gol2 +
suf. -ătate.golătate (Dicționaru limbii românești, 1939)golătáte f.
Rar. Golicĭune.
golătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)golătáte (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. golătắții