golăneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și
f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. –
Golan +
suf. -eț.golăneț (Dicționaru limbii românești, 1939)golănéț, -eáță adj., pl. f.
ețe (d.
golan. Cp. cu
întreguleț și
nouț).
Iron. Gol golăneț. Golan, lipit pămîntuluĭ.
golăneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)golănéț (rar)
s. m.,
pl. golănéți