goluț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GOLÚȚ, -Ă,goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.
goluț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe