golomăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOLOMĂȚ s. m. V. golomoz1.golomăț (Dicționaru limbii românești, 1939)golomắț, -óț, -óz, V.
gălămoz.golomăț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (
Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.