goliciune - explicat in DEX

goliciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol²; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol², lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol² + suf. -iciune.

goliciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni

goliciune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
goliciune f. 1. starea celui gol; 2. starea plantei desfrunzite, a casei deșertate.

golicĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)
golicĭúne f. (d. gol, golit). Starea omuluĭ, gol, nuditate. Lipsă de oamenĭ, de arborĭ, de mobile; golicĭunea uneĭ țărĭ, uneĭ case.