goliard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; vagant. [
Pr.:
-li-ard] – Din
fr. goliard.goliard (Dicționar de neologisme, 1986)GOLIÁRD s.n. Nume dat poeților medievali de limbă latină, rătăcitori, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi, într-un spirit libertin, adesea satiric, trădând resentimentele unor inși certați cu morala societății timpului. ♦ Student medieval. [Pron.
-li-ard. / < fr.
goliard, it.
goliardo, cf. v.fr.
gouliard < lat.t.
familia Goliae – familia lui Goliat].
goliard (Marele dicționar de neologisme, 2000)GOLIÁRD s. m. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric. ◊ student medieval. (< fr.
goliard)
goliard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)goliárd (-li-ard) s. m.,
pl. goliárzi