goliște (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GÓLIȘTE, goliști, s. f. (
Reg.) Loc lipsit de vegetație. – Din
gol +
suf. -iște (comp.
bg. golimste).
goliște (Dicționaru limbii românești, 1939)góliște f. (d.
gol; bg.
golina, goliște). Loc fără vegetațiune saŭ fără zăpadă:
Pe acolo fie-care casă cu grădina eĭ. Pe aicĭ nu-ĭ nimica. Numa goliște în toate părțile (VR. 1911, 4, 44).
goliște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)góliște (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. góliștii; pl. góliști