goldană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOLDÁNĂ, goldane, s. f. Fructul goldanului, de formă aproape sferică, cu pielița subțire și cu miezul galben, zemos și dulce. –
Et. nec.goldană (Dicționaru limbii românești, 1939)goldánă f., pl.
e. Est. Un fel de prună sferică mare roșie al căreĭ sîmbure nu se desprinde ușor de mez [!] (
R. S. Prună cu gît). – În Olt.
gorgană. V.
avramă.goldană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)goldánă s. f.,
g.-d. art. goldánei; pl. goldánegoldană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)goldană f. soiu de prune mari rotunde foarte căutate:
cu poala plină de goldane vișinii AL.