gogoneț - explicat in DEX

gogoneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -eț.

gogoneț (Dicționaru limbii românești, 1939)
gogonéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (ca și gogonat, cocoloș, dodoloț). Gogonat, sferic. V. tărtăneț.

gogoneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gogonéț adj. m., pl. gogonéți; f. gogoneáță, pl. gogonéțe

gogoneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gogoneț a. cam gogonat.