gogoașă - explicat in DEX

gogoașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GOGOÁȘĂ, gogoși (gogoașe), s. f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Et. nec. Cf. cocoașă.

gogoașă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gogoáșă (-óși), s. f. – 1. Obiect rotund sau sferic. – 2. Excrescență sferică de stejar (Quercus infectoria). – 3. Varietate de ciuperci (Lycoperdon bovista). – 4. (Trans. și Mold.) Cartof. – 5. Cocon, înveliș protector al larvei viemelui de mătase. – 6. Crisalidă. – 7. Glob al ochiului. – 8. Vezica înotătoare la unii pești. – 9. Produs de patiserie din aluat dospit. – 10. Minciună, brașoavă. – Var. (Trans.) gorgoașe. – Mr., megl. gugoș „boboc de floare”. De la gogă, cu suf. -oș; de la pl. gogoși s-a refăcut un sing. analogic (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 321; Spitzer, Mitt. Wien, 320-22). Pentru der. cf. paralelismul cu cocoș-cocoașe. Totuși, DAR consideră originea ca încertă, pe cînd Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 11; REW 2009 și Capidan, Dacor., VII, 129, preferă să plece de la alb. gogëlë. Der. gogoșea, s. f. (gogoașă, produs de patiserie); gogoșar, s. m. (persoană care vinde gogoși; mincinos; specie de ardei gras); gogoșerie, s. f. (prăvălie unde se vînd gogoși); gogoșliu, adj. (Mold., rotund, umflat). Din rom. provin alb. gogosh(ë) „boboc”, și sb. bobošara „ardei”.

gogoașă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gogoașă, gogoși s. f. 1. minciună, exagerare. 2. (intl., înv.) casă, locuință; cameră.

gogoașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!gogoáșă s. f., art. gogoáșa, g.-d. art. gogóșii; pl. gogóși

gogoașă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gogoașă f. 1. fruct rotund sau umflat; gogoașă de tufă, excrescență pe ramurile tinere de stejar, din care se face cerneală și se înegresc sprâncenele; fig. gogoși de tufă, mofturi; 2. învelișul din firele viermelui de mătase care se închide într'însul și de unde se trage mătasea: gogoașe de borangic; 3. ciupercă comestibilă în tinerețe din care, când încetează de a fi alimentară, se fabrică o iască foarte bună (Lycoperdon bovista); 4. prăjitură rotundă și umflată din făină cu unt sau cu undelemn; 5. pl. fig. minciună gogonată: tot înșiră la gogoși PANN. [V. gogă, nucă].